Decizia CCR nr. 80/2024Punctul 29

29. În aceste condiții, având în vedere cele reținute în paragrafele anterioare, Curtea constată că sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal“ din cuprinsul art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 - în ceea ce privește procesul-verbal și actul de control încheiatepotrivit art. 8 alin. (3) din aceeași ordonanță de urgență, precum și în ceea ce privește „explicațiile scrise solicitate de organele fiscale antifraudă în condițiile art. 6 alin. (2) lit. f) “ din același act normativ - nu poate fi interpretată și aplicată prin coroborare cu dispozițiile Codului de procedură penală aplicabile în materia mijloacelor de probă. Din contră, se relevă o tensiune normativă între conținutul normelor anterior menționate și dispozițiile art. 97 și 100 din Codul de procedură penală. Cu alte cuvinte, normele criticate, cât privește sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal“ - în ceea ce privește procesul-verbal și actul de control încheiate potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, precum și „explicațiile scrise solicitate în condițiile prevederilor art. 6 alin. (2) lit. f) “ din aceeași ordonanță de urgență - nesocotesc logica de ansamblu a Codului de procedură penală în materia probațiunii. Astfel cum a reținut Curtea în Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, în concepția noului Cod de procedură penală, administrarea probelor se realizează, în mod exclusiv, în cursul procesului penal, actele întocmite în activitatea de control desfășurată de organele fiscale antifraudă înainte de începerea procesului penal neputând avea calitatea de mijloc de probă. ...