Decizia CCR nr. 690/2025Punctul 27

27. Referitor la susținerile autorului excepției conform cărora actele prin care organele administrative sau persoanele prevăzute la art. 90 din Legea nr. 107/1996 sesizează organele de urmărire penală constituie probe ce pot fi administrate în cursul procesului penal, Curtea reține că acest aspect nu este prevăzut, în mod expres, de norma juridică criticată și nici nu rezultă din interpretarea acesteia potrivit metodelor de interpretare consacrate în drept. Pentru acest motiv, nu sunt incidente în prezenta cauză soluția și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 72 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 2 mai 2019 [prin care Curtea a constatat că sintagma „care constituie mijloace de probă“ din cuprinsul art. 233^1 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu referire la alin. (2) și (3) din același articol, precum și sintagma „care constituie mijloace de probă“ din cuprinsul art. 350 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu referire la alin. (1) din același articol, sunt neconstituționale], astfel cum, în mod greșit, se susține în prezenta cauză. În acest sens, Curtea precizează că, spre deosebire de textul criticat, prevederile legale constatate ca fiind neconstituționale prin Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, precitată, reglementau, expressis verbis, valoarea de mijloace de probă a proceselor-verbale încheiate de Agenția Națională de Administrare Fiscală. ...