Decizia CCR nr. 690/2025Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 155 alin. (4) din Codul penal sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, lipsind inculpatul de posibilitatea de a invoca împlinirea termenului prescripției speciale. Referitor la prevederile art. 106 din Legea nr. 107/1996, se arată că sintagma „organe abilitate“ este neclară, întrucât nu precizează care sunt organele abilitate să constate comiterea infracțiunilor prevăzute în cuprinsul aceleiași legi, aspect ce poate da naștere unor abuzuri în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate. Totodată, se susține că textul criticat conferă altor organe decât cele de urmărire penală competența de a constata săvârșirea infracțiunilor, chiar înainte de începerea urmăririi penale, contrar dispozițiilor art. 100 alin. (1) din Codul de procedură penală, care prevăd că probele se administrează în cursul urmăririi penale. Pentru aceste motive, se arată că dispozițiile art. 106 din Legea nr. 107/1996 încalcă principiul supremației legilor și dreptul la un proces echitabil. Se susține că este incidentă în prezenta cauză Decizia Curții Constituționale nr. 72 din 29 ianuarie 2019, prin care Curtea a constatat că sintagma „care constituie mijloace de probă“ din cuprinsul art. 233^1 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu referire la alin. (2) și (3) din același articol, precum și sintagma „care constituie mijloace de probă“ din cuprinsul art. 350 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu referire la alin. (1) din același articol, sunt neconstituționale. ...