Decizia CCR nr. 602/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că normele procesual penale criticate sunt constituționale numai în măsura în care este reglementat, drept cauză de incompatibilitate, cumulul calităților de organ de cercetare penală, respectiv organ de constatare în aceeași cauză. Arată că, atunci când un organ de constatare, precum cel prevăzut la art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală (poliție/jandarmerie), constată în mod nemijlocit săvârșirea unei infracțiuni, devin incidente prevederile art. 293 din același act normativ, care reglementează constatarea infracțiunilor flagrante. În acest sens, atât art. 61 alin. (4) din Codul de procedură penală, care se adresează organelor de constatare, care au suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unei infracțiuni, cât și art. 293 alin. (4) din același act normativ, care se adresează acelorași organe de constatare, care însă au perceput nemijlocit săvârșirea faptei, prevăd că au obligația de a încheia un proces-verbal de constatare a infracțiunii (flagrante), sens în care calitatea acestor organe de constatare, în dosarul format ca urmare a sesizării lor, se rezumă doar la calitatea de martor, neputând efectua acte de urmărire penală în cauză sau să li se atribuie calitatea de organ de cercetare penală. Potrivit susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, în cauză, organul de constatare a efectuat acte de cercetare, dispunând începerea urmăririi penale cu privire la fapte constatate cu propriile simțuri. ...