Decizia CCR nr. 80/2024Punctul 37

37. Cât privește „documentele“ ori „alte înscrisuri“, ridicate de organele fiscale antifraudă cu ocazia exercitării atribuțiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, în mod concret cu ocazia efectuării de către inspectorii antifraudă a unor investigații, supravegheri și verificări fiscale necesare prevenirii și descoperirii faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală, inclusiv în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a legislației specifice, Curtea constată că acestea pot servi ca mijloace de probă în procesul penal, întrucât nu sunt acte întocmite în activitatea de constatare/de control desfășurată de inspectorii antifraudă, anterior procesului penal, ci constituie acte scrise ce cuprind fapte sau împrejurări ce confirmă sau infirmă faptele de evaziune fiscală și fraudă fiscală și care emană de la entitățile controlate (cu titlu de exemplu, acestea pot fi registrul jurnal, balanțele de verificare lunare, registrul de evidență fiscală, jurnalele pentru cumpărări și vânzări întocmite în scopuri de T.V.A., conform art. 321 din Codul fiscal, facturile, împreună cu procesele-verbale sau notele de intrare-recepție ori alte documente care dovedesc livrarea mărfurilor și prestarea serviciilor etc.). Cel mai frecvent, infracțiunea de evaziune fiscală se comite fie prin înregistrarea unor achiziții fictive în contabilitate, fie prin nedeclararea veniturilor, așa încât „documentele“ ori „alte înscrisuri“ ridicate de organele fiscale antifraudă cu ocazia efectuării controlului vor oferi organului de urmărire penală informații utile pentru a stabili dacă fapta există și dacă s-a creat vreun prejudiciu în dauna bugetului de stat. ...