Decizia CCR nr. 78/2024Punctul 57

57. În acest context, Curtea observă că, dat fiind caracterul eminamente preventiv al măsurii prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 (fapta pentru care inculpatul este cercetat penal nu a fost încă dovedită ca fiind comisă), în situația în care aceasta este aplicată automat, pentru orice faptă comisă cu intenție pentru care este acuzată persoana, apare cu evidență caracterul său excesiv, care depășește atât scopul reglementării (apărarea ordinii publice și a drepturilor și libertăților cetățenilor), cât și scopul aplicării sancțiunii (înlăturarea stării de pericol produse și preîntâmpinarea săvârșirii unor fapte antisociale prin mijlocirea armelor/munițiilor deținute). Lipsa unor criterii prevăzute expres de lege care să limiteze incidența sancțiunii administrative la acele situații care impun neacordarea/retragerea autorizației de portarmă având în vedere natura, gravitatea și pericolul social al faptei (de exemplu, infracțiuni comise contra persoanei, infracțiuni contra securității naționale, infracțiuni ce țin de fenomenul crimei organizate) permite aplicarea sancțiunii față de o persoană care, deși este cercetată pentru comiterea unei fapte penale cu intenție (de exemplu, o infracțiune de fals, de serviciu sau contra siguranței circulației pe drumurile publice), nu se află în situația de a crea o suspiciune cu privire la integritatea sa psihică sau cu privire la periculozitatea sa. Cu alte cuvinte, punerea în mișcare a acțiunii penale nu poate justifica măsura administrativă a neacordării/retragerii autorizației de portarmă decât în cazurile în care există suspiciuni cu privire la pericolul pe care făptuitorul îl prezintă pentru societate date fiind natura, gravitatea și pericolul social al faptei pentru care este cercetat, doar într-o atare ipoteză putându-se realiza scopul restrângerii exercițiului dreptului de portarmă, și anume prevenirea unor consecințe deosebit de grave generate de folosirea armei. În acest context, Curtea amintește dispozițiile art. 6 alin. (1) din Directiva (UE) 2021/555 din 24 martie 2021 a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul achiziționării și deținerii de arme, potrivit cărora „statele membre permit achiziționarea și deținerea de arme de foc numai de către persoanele care au un motiv întemeiat și care: [...] b) nu sunt susceptibile de a reprezenta un pericol pentru propria persoană sau pentru alții, pentru ordinea publică sau siguranța publică; se consideră că existența unei condamnări pentru săvârșirea cu intenție și cu violență a unei infracțiuni indică un astfel de pericol“. ...