Decizia CCR nr. 61/2024Punctul 12

12. Curtea, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, constată că este competentă să analizeze criticile de neconstituționalitate formulate. Așa fiind, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021, cu trimitere la dispozițiile art. 11 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 571/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 8/2013, și la dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 76/2010. Textele criticate au următorul conținut: – Art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021: „(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: [...] b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.“; ... – Art. 11 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 571/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 8/2013: „La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.“; ... – Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 76/2010: (2) În cadrul unei tranzacții între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției. La stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoane afiliate se folosește cea mai adecvată dintre următoarele metode: a) metoda comparării prețurilor, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente; ... b) metoda cost-plus, prin care prețul de piață se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție, majorat cu marja de profit corespunzătoare; ... c) metoda prețului de revânzare, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului și o marjă de profit; ... d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. ... ... ...