Decizia CCR nr. 12/2024Punctul 11

11. Tribunalul pentru minori și familie Brașov consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, ordinul de protecție provizoriu emis de polițist este supus confirmării procurorului din cadrul parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, procuror care decide cu privire la necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție, iar, pe de altă parte, accesul liber la justiție este garantat prin faptul că ordinul de protecție provizoriu poate fi contestat la instanța de judecată competentă, în termen de 48 de ore de la comunicare. În instanță, dreptul la apărare al celui împotriva căruia se solicită emiterea ordinului de protecție este respectat prin desemnarea în mod obligatoriu a unui avocat care să asigure asistența juridică a acestuia. Într-adevăr, măsurile (obligații și interdicții) luate de organele de poliție prin emiterea ordinului de protecție provizoriu sunt puse imediat în executare, fără somație și fără trecerea vreunui termen, însă aceste dispoziții legale au fost edictate în considerarea protejării victimelor violenței domestice, care nu pot fi lăsate să conviețuiască cu agresorul sau să rămână în preajma acestuia până la momentul la care se pronunță o instanță de judecată. În acest context, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți de care se bucură orice persoană este necesară, potrivit art. 53 din Constituție, prin prisma protejării interesului victimelor violenței domestice, o atare ingerință având un caracter legal și limitat și fiind suspusă ulterior controlului unei instanțe judecătorești. ...