Decizia CCR nr. 44/2024Punctul 10

10. În acest context, menționează că prin Decizia nr. 20 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 287^16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, hotărârea pronunțată de către secția de contencios administrativ a tribunalului în procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și în cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică poate fi atacată numai cu recurs. Având în vedere că printr-o decizie dată în interpretarea legii Înalta Curte a schimbat în tot prevederile legale interpretate (modificând în realitate calea de atac a apelului cu recursul, substituindu-se astfel legiuitorului), se invocă și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287^16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, în interpretarea dată prin Decizia nr. 20 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin aceasta fiind încălcate normele constituționale referitoare la caracterul predictibil al legii, la principiul neretroactivității legii civile, la dreptul la un proces echitabil, la competența Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, precum și art. 126 alin. (3) , care se referă la interpretarea unitară a legii, fără însă a conferi drept de legiferare Înaltei Curți de Casație și Justiție. ...