Decizia CCR nr. 32/2024Punctul 8

8. Se mai susține că dispozițiile art. 1 lit. q) și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 contravin principiului nediscriminării și al egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 4 alin. (2) și de art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. În acest sens, se arată că, potrivit Legii nr. 407/2006, fauna de interes cinegetic este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional (art. 2), iar exercitarea vânătorii se face în scopul asigurării echilibrului ecologic, al ameliorării calității populațiilor faunei de interes cinegetic, al cercetării științifice, precum și în scop didactic sau recreativ-sportiv (art. 3). Prin urmare, sarcina legiuitorului este de a asigura cadrul normativ care să garanteze atingerea scopului mai sus declarat. Or, modificările operate asupra Legii nr. 407/2006 prin Legea nr. 149/2015 nu servesc, în realitate, acestui scop, ci, dimpotrivă, îl zădărnicesc, perpetuând aceleași situații care, paradoxal, au condus la adoptarea unei legi noi, deoarece contractele de gestionare a faunei cinegetice continuă să se încheie prin atribuire directă cu aceleași entități, și anume „gestionarii consacrați“, alte persoane special constituite în același scop, indiferent că sunt gestionari propuși de asociațiile de proprietari de terenuri, sau oricare alt gestionar neavând, practic, acces la aceste contracte, din cauza ordinii de preferință stabilite în favoarea primilor. ...