Decizia CCR nr. 32/2024Punctul 28

28. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, din analiza sistematică a dispozițiilor Legii nr. 407/2006, modificată prin Legea nr. 149/2015, Curtea a reținut că atribuirea în gestiune reprezintă acțiunea prin care administratorul acordă dreptul și obligația de gestionare a faunei de interes cinegetic, în condițiile legii. Administratorul este autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și asigură administrarea faunei de interes cinegetic, în timp ce gestionarea desemnează activitatea de gospodărire durabilă a faunei de interes cinegetic din fondurile de vânătoare, realizată de gestionari în baza contractelor de gestiune, pe riscul și răspunderea lor, pentru perioada stabilită prin aceste contracte. Gestionarii sunt acele persoane juridice române licențiate în condițiile legii și cărora li se atribuie în gestiune fauna de interes cinegetic din cuprinsul unui fond de vânătoare. Dintre aceștia, gestionarii consacrați sunt acei gestionari care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: (1) au avut calitatea de gestionar în contractul de gestionare anterior organizării atribuirii directe pentru fondul cinegetic respectiv; (2) contractul de gestionare nu a încetat din culpa lor; (3) își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv; (4) nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării; și (5) acceptă tariful de gestionare. Tariful de gestionare reprezintă suma de bani care se plătește anual de către gestionar pentru exploatarea durabilă a faunei cinegetice pe care o gestionează și este calculat de administratorul faunei cinegetice pentru suprafețele productive cinegetic din fondurile cinegetice atribuite direct, același tarif constituind valoare de pornire a licitațiilor organizate în scopul atribuirii în gestiune a fondurilor cinegetice neatribuite direct. ...