Decizia CCR nr. 32/2024Punctul 31

31. În ceea ce privește criticile referitoare la afectarea dreptului de proprietate al proprietarilor de terenuri corespunzătoare unor fonduri cinegetice, constituiți legal în asociații în sensul Legii nr. 407/2006 și al Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, Curtea consideră că și acestea sunt neîntemeiate. Indiferent că gestionarea terenurilor aflate în proprietatea acestora se atribuie direct gestionarului consacrat sau gestionarului propus sau, prin licitație publică, unui alt gestionar, proprietarii terenurilor au dreptul, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, la un anumit procent din tariful de gestionare (inițial de 81%, în prezent de 72%, ca urmare a intervenției Legii nr. 13/2020 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 10 ianuarie 2020). Tariful de gestionare este definit la art. 1 pct. 30 lit. ab) din legea criticată drept suma de bani care se plătește anual de către gestionar pentru exploatarea durabilă a faunei cinegetice pe care o gestionează, iar modul de calcul al tarifului de gestionare pentru fondurile cinegetice care se atribuie direct, în condițiile art. 8 alin. (1) lit. a) și b) , și al tarifului de pornire la licitație pentru fondurile cinegetice care se atribuie prin licitație publică, în condițiile art. 8 alin. (1) lit. c) , se stabilește potrivit prevederilor anexei nr. 3 la legea analizată [art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006]. Totodată, administratorul faunei cinegetice calculează tariful de gestionare pentru suprafețele productive cinegetic din fondurile cinegetice atribuite direct, acest tarif constituind valoare de pornire a licitațiilor organizate în scopul atribuirii în gestiune a fondurilor cinegetice neatribuite direct [art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006]. Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții din Legea nr. 407/2006 rezultă, contrar susținerilor autoarei excepției, că, în cazul atribuirii directe, tariful de gestionare nu se negociază, nici măcar în cazul gestionarului propus, acesta rezultând din calculul operat de administratorul faunei cinegetice pe baza unor valori fixate în anexa la legea criticată, cuantumul cuvenit proprietarilor de terenuri fiind, de asemenea, stabilit într-un procent fix prin aceeași lege. Doar în cazul atribuirii de gestiuni prin licitație publică proprietarii de terenuri au posibilitatea dobândirii unor sume mai mari în competiția ofertelor de gestionare depuse de gestionarii candidați, întrucât tariful de gestionare reprezintă valoarea de pornire a licitațiilor, deci valoarea minimă ce poate fi obținută. ...