Decizia CCR nr. 163/2023Punctul 13

13. În acest sens, arată că pentru gestionarea fondurilor cinegetice, proprietarii acestora încasează un anumit tarif, stabilit în sarcina gestionarilor pentru exploatarea faunei de interes cinegetic și a suprafețelor de teren, în schimbul sarcinii suportate de proprietarul terenului în îngrădirea exercitării dreptului de proprietate prin organizarea vânătorii (în procente de 81% către proprietarii de terenuri, 16% la bugetul de stat și 3% la Fondul pentru mediu - art. 15 din Legea nr. 407/2006. Administratorul faunei cinegetice calculează și stabilește valoarea minimală a tarifului de gestionare pentru suprafețele productive cinegetic din fondurile cinegetice atribuite direct, iar acest tarif constituie valoare de pornire a licitațiilor organizate în scopul atribuirii în gestiune a fondurilor cinegetice neatribuite direct [art. 6 alin. (1) lit. c) ]. Anterior Legii nr. 149/2015, prin reglementarea dreptului de propunere a viitorului gestionar al fondului cinegetic, asociațiilor de proprietari le era recunoscută această formă de exploatare - respectiv realizarea dreptului de creanță reprezentat de tariful de gestionare, cadrul normativ conferind efectivitate deplină exercitării acestui drept. Astfel, propunerea putea fi realizată în favoarea gestionarului care oferea un tarif de gestionare într-un cuantum mai ridicat, întrucât valoarea concretă a acestuia se putea negocia peste valoarea minimală, ceea ce subliniază șansa proprietarilor de terenuri de a încasa un drept de creanță. ...