Decizia CCR nr. 742/2023Punctul 19

19. De asemenea, Curtea a reținut că valoarea socială ocrotită prin incriminarea infracțiunilor din Codul penal pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa detențiunii pe viață (în unele cazuri alternativ cu pedeapsa închisorii) este, în principal, viața (art. 189 - „Omorul calificat“, art. 401 - „Atentatul care pune în pericol securitatea națională“, art. 402 - „Atentatul contra unei colectivități“, art. 408 - „Infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție internațională“, art. 438 - „Genocidul“, art. 439 - „Infracțiuni contra umanității“, art. 440 - „Infracțiuni de război contra persoanelor“). Totodată, a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul la viață, statuat în art. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reprezintă „regele drepturilor“, un drept ce consacră una dintre valorile fundamentale ale statelor democratice care alcătuiesc Consiliul Europei, numărându-se printre prevederile primordiale ale Convenției. Instanța de la Strasbourg acordă preeminență, în jurisprudența sa, articolului 2, având în vedere că dreptul la viață se bucură de un statut special între dispozițiile Convenției pe care aceasta le consideră primordiale. Prin urmare, Curtea Constituțională a reținut că dreptul la viață constituie un atribut inalienabil al persoanei și reprezintă valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte drepturi și libertăți garantate de Constituție și de instrumentele internaționale de protecție a drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, fapt ce determină caracterul axiologic al acestui drept, care cuprinde atât un drept subiectiv, cât și o funcție obiectivă, aceea de principiu călăuzitor al activității statului, acesta din urmă având obligația de a proteja dreptul fundamental la viață al persoanei. Așadar, Curtea a constatat că preeminența dreptului la viață este, printre altele, cea care justifică opțiunea legiuitorului de a acorda beneficiul procedurii simplificate de judecată și efectele aplicării acesteia numai în cauzele având ca obiect infracțiuni cu privire la care legea prevede pedeapsa amenzii, pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii sau numai pedeapsa închisorii. ...