Decizia CCR nr. 537/2025Punctul 59

59. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, care consacră dreptatea ca una dintre valorile fundamentale ale statului de drept, Curtea constată că această susținere este neîntemeiată, de vreme ce scopul instituirii unui ordin de protecție este însăși protejarea dreptului la viață și integritate fizică și psihică, iar potrivit formulării Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la viață, statuat de art. 2 din Convenție, reprezintă „regele drepturilor“. Fiind un drept ce consacră una dintre valorile fundamentale ale statelor democratice care alcătuiesc Consiliul Europei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acordat preeminență, în jurisprudența sa, articolului 2, având în vedere că dreptul la viață se bucură de un statut special prin dispozițiile Convenției. Prin urmare, și Curtea Constituțională a reținut că dreptul la viață constituie un atribuit inalienabil al persoanei și reprezintă valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte drepturi și libertăți garantate de Constituție și de instrumentele internaționale de protecție a drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, fapt ce determină caracterul axiologic al acestuia, care cuprinde atât un drept subiectiv, cât și o funcție obiectivă, aceea de principiu călăuzitor al activității statului, care are obligația de a proteja dreptul fundamental la viață al persoanei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 826 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 11 februarie 2019, paragraful 16). ...