Decizia CCR nr. 667/2023Punctul 18

18. În acest context, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, precitată, pronunțată cu prilejul soluționării pe calea controlului a priori a unor sesizări privind neconstituționalitatea Legii pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, Curtea a reținut că referirea din cuprinsul art. 1 al Legii nr. 112/1995 la imobilele aflate, la 22 decembrie 1989, în posesia statului sau a unor persoane juridice nu are în vedere stabilirea momentului trecerii lor în proprietatea statului, ci exclusiv determinarea sferei locuințelor cu privire la care se aplică reglementarea dată prin lege. Curtea a învederat că, pornind de la constatarea unor realități juridice existente, a căror validitate nu mai poate fi contestată, Legea nr. 112/1995 înfăptuiește, cu mijloace specifice și ținând seama de realitățile economice și sociale existente la acel moment, o reparație în folosul foștilor proprietari, persoane fizice. Scopul legii este acela de a statornici măsuri reparatorii - restituiri și despăgubiri - în interesul foștilor proprietari, ale căror locuințe au fost trecute în proprietatea statului, iar nu acela de „a-i împroprietări pe chiriași“. Posibilitatea vânzării către chiriași a locuințelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari este reglementată, prin art. 9 alin. 1 din aceeași lege, ca o formă în care statul, în calitate de proprietar, statornicește regimul juridic al bunurilor ce-i aparțin, astfel cum a făcut-o și cu privire la cea mai mare parte a fondului său locativ, deja vândută, potrivit legii, persoanelor care ocupau locuințele cu titlu de chiriași. Este vorba, astfel, despre recunoașterea, prin lege, a unei îndreptățiri egale a persoanelor cărora li s-au repartizat cu chirie locuințe ale statului de a le cumpăra, indiferent de modul în care locuințele au fost dobândite în proprietate de către stat, înlăturându-se discriminarea dintre chiriașii din locuințele construite de stat și cei care ocupă locuințe dobândite în proprietate, în alte moduri, de către acesta. Curtea a subliniat că este vorba, în același timp, de o măsură menită să asigure realizarea scopului legii, acela de a acoperi o parte a cheltuielilor necesitate de despăgubirea foștilor proprietari, în condițiile în care resursele bugetare ce pot fi alocate cu această destinație sunt, evident, neîndestulătoare. Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile legii (art. 9), chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta pentru cumpărarea acestor apartamente, prin urmare, chiriașii dobândesc dreptul de a cumpăra locuințele pe care le ocupă nu de la foștii proprietari, ci de la stat. ...