Decizia CCR nr. 637/2023Punctul 10

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit considerentelor încheierii de sesizare, dispozițiile art. 341 alin. (8) și (9) și ale art. 425^1 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autoarei excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește doar dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 341 alin. (6) lit. a) din același act normativ. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor prevederi de lege. Dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală au fost modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: „(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) [...] este definitivă.“ Prevederile art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală stabilesc că: „(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții: a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;“. ...