Decizia CCR nr. 612/2023Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în cauza penală, măsura asigurătorie a popririi a fost dispusă, prin ordonanță, de procuror. Prin urmare, Curtea constată că normele procesual penale ale art. 250^1, care reglementează contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecății, ale art. 252 privind procedura sechestrului, ale art. 252^1 referitor la cazurile speciale de valorificare a bunurilor mobile și imobile sechestrate, ale art. 252^2 privind valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul urmăririi penale, ale art. 252^3 privind valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul judecății, ale art. 252^4 privind contestarea modului de valorificare a bunurilor mobile sechestrate și ale art. 253 referitor la procesul-verbal de sechestru și notarea sau înscrierea ipotecară nu au legătură cu soluționarea cauzei. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei“. Ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250^1, 252, 252^1, 252^2, 252^3, 252^4 și 253 din Codul de procedură penală. ...