Decizia CCR nr. 599/2023Punctul 15

15. Cu privire la dispozițiile art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 și ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, se susține că aceste norme încalcă principiul securității raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind precizia și claritatea legii, întrucât nu prevăd care sunt valorile nominale/cuantumurile brute în plată la nivelul acordat, pe de o parte, pentru luna iulie 2017, respectiv decembrie 2016 și, pe de altă parte, pentru luna februarie 2017, respectiv luna iunie 2017, ale salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare și nici care sunt valorile nominale/cuantumurile sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și ale celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivii legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Se arată că atât Legea-cadru nr. 284/2010, cât și Legea-cadru nr. 153/2017, au prevăzut ca principiu general principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii. Or, o lege care trimite generic la niște cuantumuri din luna februarie 2017 care nu sunt precizate nici în legea anterioară nu întrunește exigențele de precizie și claritate care caracterizează un act normativ și creează insecuritate juridică, destinatarii legii fiind în imposibilitatea de a-și adapta conduita exigențelor legii. ...