Decizia CCR nr. 599/2023Punctul 32

32. Referitor la dispozițiile art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, criticate din aceeași perspectivă - a încălcării dreptului la un salariu minim brut pe țară -, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 316 din 30 mai 2023, precitată, paragraful 50, și Decizia nr. 578 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 10 aprilie 2023, paragrafele 19 și 20, reținând că legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea Constituțională nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative de reglementare primară adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială. Referitor la critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor ce formează obiectul excepției, Curtea a reținut că autorii excepției susțin că aceste norme încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2) , în măsura în care se interpretează că ar permite stabilirea salariului de funcție al polițiștilor sub nivelul salariului minim de bază garantat pe economie. Or, aceste critici nu vizează, în realitate, probleme de constituționalitate de competența Curții Constituționale, ci modul de aplicare a legii, art. 41 alin. (2) din Constituție consacrând în mod expres salariul minim brut pe țară între măsurile de protecție socială la care au dreptul angajații (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, precitată, paragraful 51). ...