Decizia CCR nr. 599/2023Punctul 14

14. Se apreciază că art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, interpretate în sensul în care conformarea salariului de funcție la exigența salariului minim brut pe țară garantat în plată se analizează prin luarea în considerare a cuantumului salariului de funcție majorat cu cuantumurile acestor drepturi suplimentare tranzitorii din structura salariului de funcție, încalcă și principiul nediscriminării în exercitarea dreptului la salariu minim, întrucât pentru orice alte categorii de salariați decât polițiștii, comparația între remunerația de bază și salariul minim, deci analiza de respectare a dreptului prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție, se realizează fără a se lua în considerare drepturile suplimentare introduse în remunerația principală. În acest context, se afirmă că prezintă relevanță în cauză și împrejurarea că în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu ocazia soluționării unor spețe privind interpretarea Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, s-a stabilit că majorările și sporurile, care nu sunt definite drept elemente care fac parte din salariul minim prevăzut de legislația sau de practica națională a statului membru și care modifică raportul dintre prestația lucrătorului, pe de o parte, și contraprestația pe care acesta o primește, pe de altă parte, nu pot, în temeiul dispozițiilor Directivei 96/71/CE să fie considerate astfel de elemente salariale (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 14 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza Comisia Comunităților Europene împotriva Republicii Federale Germania, C-341/02, punctul 39). ...