Decizia CCR nr. 316/2023Punctul 22

22. În ceea ce privește dispozițiile art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, se susține că acestea încalcă dreptul la un salariu minim brut pe țară, prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție, ca măsură de protecție împotriva sărăciei. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că sporurile și premiile nu sunt drepturi fundamentale, spre deosebire de salariul de bază sau echivalentul salarial pentru polițist, salariul de funcție. În același sens este și art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care protejează și salariul de funcție. Însă art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 are un grad de generalitate mai mare decât art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2017, întrucât nu ia în considerare posibilitatea ca în salariul de funcție al polițistului să existe drepturi secundare, cum a fi sporuri, sume compensatorii sau alte adaosuri. Așadar, art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 permite interpretarea că sporurile ar putea fi luate în considerare ca majorare a salariului de bază/de funcție pentru a servi la comparația cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. Or, această ipoteză nu corespunde scopului legiuitorului constituțional de a oferi protecție împotriva scăderii salariului de bază/de funcție, ca drept fundamental, sub un prag minim, astfel că această interpretare contravine art. 41 alin. (2) din Constituție. ...