Decizia CCR nr. 573/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 123 alin. (12) din Legea nr. 85/2014, prin care se dă posibilitatea denunțării unilaterale a contractului de leasing financiar, creează un avantaj pentru finanțatorul acestui tip de contract, în detrimentul debitorului și al celorlalți creditori înscriși la masa credală. Astfel, se arată că, potrivit Codului civil, contractele se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege, iar prin Legea nr. 85/2014 legiuitorul impune, în cazul societăților aflate în insolvență, anumite obligații, cum ar fi: maximizarea gradului de valorificare a activelor și de recuperare a creanțelor; acordarea unei șanse debitorilor pentru redresarea eficientă și efectivă a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenței, fie prin procedura de reorganizare judiciară; administrarea procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență de către practicienii în insolvență și desfășurarea acestora sub controlul instanței de judecată. Or, prin prevederile criticate se atribuie discreționar finanțatorului contractului de leasing puterea de a denunța un contract fără a ține cont de principiile prevăzute de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 85/2014, încălcându-se astfel dreptul la proprietate privată, atât al debitoarei, cât și al creditorilor înscriși la masa credală a acesteia, și dreptul la exercitarea în condițiile legii a libertății economice (redresare și reorganizare în contextul Legii nr. 85/2014). Efectul aplicării prevederilor art. 123 alin. (12) din Legea nr. 85/2014 în ceea ce privește denunțarea unilaterală a contractelor de leasing financiar de către finanțator în cazul în care bunurile au fost achitate la zi la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv în proporție de 80% din valoarea de achiziție a acestora, astfel cum este cazul în speță, lezează dreptul de proprietate al cocontractantului și al creditorilor beneficiari ai planului de reorganizare, aspect care este în contradicție cu principiile procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență. În concluzie, textul criticat nu respectă cerințele privind calitatea legii, fiind deficitar din perspectiva corelării cu prevederile cuprinse în celelalte norme ce reglementează procedura insolvenței și care circumscriu principiile acestei proceduri, ceea ce este de natură să genereze confuzii, incertitudine și dificultăți în ceea ce privește interpretarea și aplicarea acestora, astfel că viciile de redactare determină și încălcarea dreptului de proprietate privată și a libertății economice. ...