Decizia CCR nr. 573/2023Punctul 28

28. Ca atare, având în vedere natura juridică a contractului de leasing financiar, care este diferită de alte tipuri de contracte, precum și faptul că printr-un contract de leasing financiar este păstrat de către finanțator dreptul de proprietate sub forma nudei proprietăți asupra bunului, fiind transmise utilizatorului doar posesia și folosința bunului, nu se poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) și art. 16 din Constituție prin prisma criticilor formulate, întrucât dispozițiile supuse controlului de constituționalitate constituie o veritabilă garanție a dreptului de proprietate deținut de finanțator care, nefiind un creditor privilegiat precum creditorul ipotecar sau vânzătorul unui bun cu drept de ipotecă legală asupra prețului/restului de preț neplătit și neavând nici posesia bunului dat în leasing, trebuie să aibă posibilitatea legală de a cunoaște și accepta modificarea intervenită ulterior încheierii contractului de leasing, în situația financiară a locatarului/utilizatorului, care a dus la deschiderea procedurii insolvenței, și, în consecință, de a avea dreptul să își exprime acordul pentru continuarea contractului cu locatarul/utilizatorul aflat în insolvență, asumându-și implicit un eventual risc contractual determinat de neplata ratelor de leasing. Așadar, prevederile criticate ale art. 123 alin. (12) nu trebuie privite în mod singular, ci în coroborare cu întreg ansamblul legislativ în materia contratelor de leasing prin care sunt învederate în mod concret situațiile și efectele ce ar rezulta dintr-o posibilă aplicare a procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență asupra societății debitoare care este parte a unui contract de leasing financiar în care părțile nu se află obiectiv în aceeași situație juridică de egalitate. ...