Decizia CCR nr. 559/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că: (i) prevederile criticate permit adoptarea unor acte normative infralegale, a căror natură nu este clară, respectiv dacă sunt cu caracter normativ general sau individual, și care nu se limitează la conținutul normativ al legii în aplicarea cărora sunt adoptate, ci impun condiții dincolo de cele stabilite prin lege, fiind nelegale și discriminatorii și ducând în eroare consumatorii; autoritățile îndrituite cu aplicarea legislației în materia serviciului public de alimentare cu energie termică, spre exemplu, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), emit adrese prin care interzic utilizarea contoarelor de energie termică drept repartitoare de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum din proprietățile pe care le deține proprietarul (pentru determinarea cu mijloace legale de măsurare a cantității de energie termică cumpărată și consumată individual din sistemul centralizat de furnizare a energiei termice cu repartizarea cheltuielilor pe consumuri individuale de către administratorul condominiului fără a genera profit pentru persoane juridice autorizate); (ii) dispozițiile art. 5 pct. 4, 27, 28 și 31 din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 sunt neconstituționale, deoarece nu protejează consumatorii, nu respectă legislația europeană și națională în materie de protecție a consumatorilor și nici normele de tehnică legislativă, fiind contrare normelor de calitate a legii și art. 53 din Constituție; (ii) dispozițiile art. 14 alin. (2) lit. h) și k) , ale art. 29 și ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 autorizează, prin Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C. ) și prin Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), persoane juridice private cu răspundere limitată în scopul repartizării costurilor pe proprietăți individuale, prin sisteme de repartizare a costurilor numai în spațiile cu destinație de locuințe, cu restrângerea unor drepturi, iar, prin abuz de putere, atribuie autorităților antemenționate competențe care depășesc sfera de activitate a acestora, întrucât nu au atribuții de administrare a unor condominii; prin urmare, restrâng drepturile asociației de proprietari de a se administra și organiza independent în ceea ce privește facturarea și repartizarea costurilor cu serviciile de utilități publice și favorizează persoanele juridice autorizate care au legătură cu vânzarea, montajul și exploatarea repartitoarelor de costuri, creând un monopol în materie; aceste aspecte sunt contrare art. 16 alin. (1) , art. 40, 44, 53 și 135 din Constituție; (iii) dispozițiile art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și ale art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014 privind eficiența energetică sunt neconstituționale, în măsura în care prin repartitoare de costuri se înțelege aparatul definit de standardul (SR EN 834) care măsoară temperaturi, și nu energie termică, deoarece energia termică este un produs comercializat și achiziționat de consumatorul final, iar determinarea cantității produselor vândute trebuie realizată cu mijloace de măsurare legale; or, repartizarea costurilor în sistemul prevăzut de dispozițiile criticate conduc la o sarcină pecuniară suplimentară a locatarilor, ceea ce este contrar art. 53 și art. 56 alin. (3) din Constituție, sistemul paușal - procedeu utilizat de asociațiile de proprietari anterior legiferării prevederilor criticate - fiind unul corect; fiecare administrator de condominiu ar putea repartiza costurile cu energia termică, în condițiile în care A.N.R.S.C./A.N.R.E. ar emite acte administrative normative corecte, simple, fără discriminări, mai ales că actele normative naționale și europene în materie stipulează faptul că facturarea serviciilor de utilitate publică și accesul la informațiile conținute de acestea sunt gratuite; (iv) dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, însă nu din perspectiva criticilor formulate în prezenta cauză, iar instanța de contencios constituțional nu a antamat problematica ținând seama de cadrul legislativ extins în materie; de altfel problematica a fost dedusă judecății și la Înalta Curte de Casație și Justiție și la instanțele judecătorești; (v) din evaluarea întregului cadru legislativ reiese clar și fără echivoc că orice administrator de condominiu poate repartiza costurile, la fel de ușor ca persoanele juridice private, cu ajutorul repartitoarelor de costuri, fără a genera profit; însă normele în discuție dau posibilitatea autorităților [A.N.R.S.C., A.N.R.E. și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (A.N.P.C.)] să autorizeze persoane juridice private pentru vânzarea, montarea și, mai ales, exploatarea repartitoarelor de costuri, creând un monopol, transformat în cartel, pentru utilizarea unor aparate de măsură ilegale, folosite la repartizarea neechitabilă a costurilor în sistem paușal, impunând o sarcină pecuniară suplimentară și obligatorie pentru consumatorul final. ...