Decizia CCR nr. 562/2023Punctul 14

14. Față de această împrejurare, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituționalitate, concretizat prin Decizia nr. 615 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 4 mai 2023, prin care a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În esență, prin decizia precitată, paragrafele 23-26, Curtea a arătat că în procesele începute înainte de data publicării deciziei de admitere, în care nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la momentul publicării deciziei de admitere și în care momentul pronunțării hotărârii judecătorești de către instanța de apel era anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, nu exista calea de atac a recursului în configurația stabilită ca urmare a constatării neconstituționalității pragului valoric al cererilor evaluabile în bani, reglementat în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (a se vedea și Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, paragraful 90). Or, acest aspect, coroborat cu faptul că părțile din astfel de cauze nici nu au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederii legale constatate ulterior ca fiind neconstituțională, conduce la concluzia că astfel de cauze reprezintă veritabile facta praeterita, față de care decizia de admitere (Decizia nr. 369 din 30 mai 2017) nu este aplicabilă. Aceasta deoarece, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, indiferent de data începerii procesului, hotărârile sunt supuse căilor de atac existente la momentul pronunțării lor, această din urmă teză fiind singura de ordin constituțional (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 64). ...