Decizia CCR nr. 581/2023Punctul 14

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de dispozițiile art. 196 din Codul penal are corespondent în incriminarea cu aceeași denumire marginală din art. 184 din Codul penal din 1969. Dispozițiile art. 196 alin. (3) din Codul penal fac referire la fapta prevăzută de art. 196 alin. (2) din același act normativ, fiind o formă agravată a acesteia, circumstanța de agravare fiind reprezentată de comiterea faptei ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități. Aceeași circumstanță de agravare era reglementată în mod identic de dispozițiile art. 184 alin. 3 din Codul penal din 1969. Curtea a statuat că, spre deosebire de infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (1) din Codul penal, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal, legiuitorul a înțeles să o incrimineze, asemenea vechii reglementări, prin stabilirea în conținutul său a laturii subiective sub forma culpei, precum și a laturii obiective în ceea ce privește urmarea imediată ce constă în producerea unor vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale (Decizia nr. 382 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2016, paragraful 33). ...