Decizia CCR nr. 581/2023Punctul 6

6. Judecătoria Sectorului 1 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că textul criticat nu determină configurarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, art. 196 alin. (3) din Codul penal incriminând o variantă agravată a infracțiunii prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol de lege. Circumstanțierea variantei agravate nu este realizată de altă entitate decât legiuitorul penal, acesta stipulând în norma criticată condiția încălcării unor măsuri de prevedere pentru exercițiul unei profesii. Simplul fapt că terminologia „măsuri de prevedere“ nu este definită de legea penală nu lipsește textul de claritate sau previzibilitate, sensul termenilor utilizați fiind cel obișnuit. Detalierea legislației primare prin norme secundare sau terțiare nu încalcă principiul separației puterilor în stat, cu atât mai mult cu cât norma prin care se reglementează măsurile de prevedere este determinată sau determinabilă pornind de la dispoziția legii penale. Instanța judecătorească apreciază că dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție trebuie raportate și la prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, care impun reglementarea prin lege organică a infracțiunilor și a pedepselor penale. În acest sens, nu este necesar ca absolut toate elementele componente ale conținutului constitutiv al infracțiunii să fie reglementate prin lege organică, fiind constituțională și o ordonanță de urgență a Guvernului, emisă în condițiile delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție, și chiar un act normativ de forță juridică inferioară, în condițiile indicării acestuia în mod expres, determinat sau determinabil, în conținutul actului normativ de reglementare primară, respectiv al normei de incriminare. Face referire la Decizia nr. 599 din 19 iunie 2007. ...