Decizia CCR nr. 581/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că sintagma „nerespectarea [...] măsurilor de prevedere pentru exercițiul unor profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități“ din cuprinsul art. 196 alin. (3) din Codul penal este constituțională doar în măsura în care prin aceasta se înțelege că „măsurile de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități“ sunt doar acele măsuri prevăzute expres prin lege, ordonanțe ale Guvernului și ordonanțe de urgență ale Guvernului, și nu acelea prevăzute de legislația secundară sau terțiară, acte administrative sau doctrină. Face referire la dispozițiile art. 8 alin. (4) și ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Totodată, face referire la Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, paragraful 31. Apreciază că nu poate fi previzibilă o normă care nu conține o descriere exactă a faptei penale, această imprevizibilitate afectând inclusiv independența justiției. Sintagma criticată reprezintă o modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, un element care contribuie la configurarea infracțiunii respective. Termenul „măsuri de prevedere“ nu este definit nici în Codul penal, nici în alt act normativ, ceea ce determină lipsa de claritate și previzibilitate a acestuia. Invocă Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016. ...