Decizia CCR nr. 587/2023Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatei prezente, care arată că dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și pe cele ale art. 20 din Legea fundamentală raportate la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Susține că dispozițiile de lege criticate nu sunt clare și previzibile, în condițiile în care art. 309 din Codul penal referitor la consecințele deosebit de grave se aplică și în cazul săvârșirii infracțiunii de delapidare de către persoanele prevăzute de art. 308 din Codul penal. Arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că art. 308 din Codul penal reprezintă o variantă atenuată a infracțiunii de delapidare. Susține că, înainte de pronunțarea deciziei instanței supreme, nu era clar pentru instanțele judecătorești dacă art. 308 din Codul penal reprezintă o infracțiune de sine stătătoare sau o variantă atenuată a infracțiunii de delapidare. Cu atât mai mult, nu se poate cere unei persoane care a săvârșit o faptă penală înainte de pronunțarea deciziei instanței supreme să înțeleagă că art. 309 se aplică și faptelor săvârșite de subiecții prevăzuți de art. 308 din același act normativ. Arată că, spre exemplu,art. 199 din Codul penal (violența în familie) se raportează la infracțiunea de omor, dar nu și la cea de ucidere la cererea victimei, care reprezintă o variantă atenuată a omorului. Solicită admiterea excepției, astfel cum a fost formulată. ...