Decizia CCR nr. 574/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 stabilește că prevederile art. 483 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017, iar în raport cu acest text de lege recursul este admisibil. Însă, prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se exceptează de la recurs litigiile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) (între care și cele care privesc servituți) pentru o serie de litigii în funcție de data pronunțării deciziilor și data pornirii litigiilor. Modul de reglementare al acestui text este neclar și chiar contradictoriu, neîndeplinind cerințele de calitate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, în cazul acțiunilor având ca obiect servituți, părțile beneficiază numai de calea de atac a apelului, neexistând calea de atac a recursului, context în care sunt încălcate prevederile constituționale și convenționale referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. ...