Decizia CCR nr. 544/2023Punctul 6

6. Astfel, autorul excepției arată că, după condamnarea în primă instanță, persoana nu se mai poate bucura de prezumția de nevinovăție, aceasta fiind răsturnată de către instanțele de judecată care au aceste prerogative. Prin exercitarea căilor de atac nu se restabilește prezumția de nevinovăție întrucât, dacă acestea nu ar fi exercitate, hotărârea de condamnare a instanței de fond și-ar produce oricum efectele juridice. Căile de atac sunt puse la dispoziția persoanelor pentru a se asigura în mod definitiv că o condamnare, mai ales cea privativă de libertate, este aplicată în mod corespunzător, însă aceste căi de atac nu ar trebui să producă efecte de întârziere în ceea ce privește ocrotirea valorilor sociale. Peste 95% din hotărârile de condamnare rămân definitive după exercitarea căilor de atac, ceea ce ne arată că ne aflăm în fața unui sistem juridic drept unde, prin asigurarea unui proces echitabil, nu sunt încălcate drepturi fundamentale ale persoanelor. Interesul public general trebuie să primeze în fața interesului unei singure persoane condamnate și societatea trebuie să fie protejată de pericolul social pe care o persoană condamnată îl reprezintă. ...