Decizia CCR nr. 544/2023Punctul 7

7. În acest sens, autorul excepției susține că dreptul la securitatea persoanei, prevăzut de art. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, este încălcat de art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 care stabilește că o persoană nu poate fi aleasă dacă a fost condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă. De aici reiese faptul că statul român, prin instanțele sale, în momentul în care condamnă la fond o persoană, continuă să aducă atingere securității persoanei, în sensul că exercitarea căilor de atac prevăzute de lege conduce la un proces de lungă durată, iar securitatea persoanei nu mai este protejată pe parcursul exercitărilor căilor de atac. În esență, dacă un condamnat nu își exercită calea de atac în termenul prevăzut de lege, hotărârea de condamnare rămâne definitivă și, ca atare, valoarea socială ocrotită este protejată. Faptul că o persoană alege să exercite căile de atac nu trebuie să prejudicieze cetățenii și drepturile acestora la securitatea persoanei. ...