Decizia CCR nr. 549/2023Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă exigențele de claritate și previzibilitate ale legii, deoarece noțiunea de hotărâri „devenite executorii“ în intervalul temporal 1 ianuarie - 31 decembrie 2018, utilizată de art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, nu este suficient de clară și nu lămurește dacă aceste prevederi sunt aplicabile și hotărârilor executorii care nu pot fi atacate cu apel. Față de faptul că nu operează cu noțiunea de „hotărâre definitivă“, noțiune ce are un caracter clar definit din punctul de vedere al momentului la care devine aplicabilă, ci utilizează o noțiune care este egal aplicabilă la două momente diferite (pronunțarea hotărârii care poate fi atacată numai cu recurs și respingerea recursului), nu este clar dacă textul legal se aplică sau nu următoarelor hotărâri: hotărâri pronunțate înainte de 1 ianuarie 2018 (executorii), atacate cu recurs și rămase definitive în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018, hotărâri pronunțate în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018 (executorii) și rămase definitive după 31 decembrie 2018, hotărâri pronunțate în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018 (executorii) și rămase definitive în aceeași perioadă. De altfel, noțiunea „devenite executorii“ este greșit aleasă pentru că există două momente la care hotărârea „devine executorie“. Sunt invocate dispozițiile art. 632 alin. (1) și ale art. 633 pct. 2 din Codul de procedură civilă și se susține că textul de lege criticat nu are un caracter clar, fiind astfel contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, astfel cum acesta a fost interpretat în jurisprudența constantă a Curții Constituționale. ...