Decizia CCR nr. 541/2023Punctul 8

8. Principiul simetriei impune ca, asemenea rapoartelor prin care este propusă sancționarea celor vinovați, să poată fi contestate, în fața instanței judecătorești, și rapoartele de clasare. În doctrina de specialitate s-a opinat că, juridic și logic, este de neconceput ca o simplă propunere a comisiei care efectuează cercetarea administrativă să se transforme într-o adevărată hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă niciunei căi de atac. După cum titularul sesizării disciplinare poate ataca în fața instanței judecătorești un act de sancționare, nu doar funcționarul sancționat, cu atât mai mult același titular al sesizării ar trebui să poată ataca și raportul de respingere a cererii de suspendare-recuzare. Astfel cum poate fi cercetat judiciar actul constând în refuzul administrației în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, și refuzul comisiei, disimulat într-un raport de clasare, trebuie să poată fi cercetat. În caz contrar, persoanele vătămate și cetățenii, în general, își pierd încrederea în organele statului și se diminuează standardele de legalitate și calitate a serviciilor publice, cu afectarea directă a statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituție. Mai mult, teza imposibilității contestării în fața unei instanțe judecătorești a raportului de respingere echivalează cu negarea atribuțiilor constituționale proprii ale instanțelor și a menirii justiției, de serviciu de interes public. Teza contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție referitoare la caracterul României de stat de drept, în care drepturile cetățenilor reprezintă valori supreme, în rândul acestor drepturi situându-se și acela de a beneficia din partea comisiei de disciplină, învestită cu o avertizare de integritate/sesizare disciplinară, de îndeplinirea atribuțiilor prescrise de lege și cu profesionalismul impus de lege, precum și de a apela la controlul instanțelor. ...