Decizia CCR nr. 422/2022Punctul 6

6. Se mai susține că Legea nr. 188/1999 trebuie să admită rolul de filtru al instanțelor judecătorești și în ceea ce privește rapoartele de clasare ale comisiei, dacă aceste propuneri au la bază derapaje grave ale comisiei de disciplină, pentru a remedia abuzurile acesteia, cu posibilitatea instanței de a dispune refacerea cercetării disciplinare. Altminteri, dacă nu ar exista nicio posibilitate de a ataca rapoartele de clasare, ar însemna că membrii comisiei de disciplină pot propune clasarea în mod discreționar și cu orice fel de motivare sau chiar fără a motiva. Dacă au certitudinea că nu le sunt controlate de nimeni rapoartele de clasare, membrii comisiei sunt, indirect, îndemnați să emită asemenea rapoarte, prin care să protejeze funcționarii publici învinuiți, colegi de serviciu, mai ales dacă aceștia le sunt șefi ierarhici. Totodată, se pun bazele unui cerc vicios, în care nici eventuala reclamare disciplinară a membrilor comisiei pentru neîndeplinirea propriilor atribuții nu va avea efect, noua comisie de disciplină putând, la rândul său, să claseze discreționar sesizarea, iar șirul poate continua la nesfârșit, fără vreun rezultat. Astfel, membrii comisiei nici nu vor putea fi trași vreodată la răspundere pentru emiterea cu rea-credință sau gravă neglijență a rapoartelor de clasare. In extremis, se ajunge la situația ca niciun funcționar public să nu răspundă disciplinar, deoarece nimeni nu poate verifica rapoartele de clasare întocmite de comisiile de disciplină. Or, principiul simetriei impune ca, asemenea rapoartelor prin care este propusă sancționarea celor vinovați, să fie contestabile în fața instanțelor judecătorești și rapoartele de clasare întocmite de comisiile de disciplină, sens în care se invocă literatura de specialitate. De asemenea, așa cum titularul sesizării disciplinare poate ataca la instanța judecătorească un act de sancționare (nu numai funcționarul sancționat putând ataca acest act), cu atât mai mult același titular al sesizării ar trebui să poată ataca și raportul de clasare. Totodată, refuzul comisiei de disciplină, refuz disimulat într-un raport de clasare, trebuie să poată fi atacat la instanța de contencios administrativ, așa cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în caz contrar fiind afectat principiul statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituție, sens în care se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 582 din 20 iulie 2016, nr. 1 din 8 februarie 1994 și nr. 80 din 16 februarie 2014. ...