Decizia CCR nr. 537/2023Punctul 17

17. Pornind și de la considerentele reținute în Decizia nr. 179 din 8 februarie 2011 – invocată și de autoarea excepției - prin care Curtea Constituțională a considerat firesc ca instituția publică de interes național care asigură aplicarea strategiei și a politicii naționale în domeniul apelor, și anume Administrația Națională „Apele Române“, să poată constata încălcarea cerințelor referitoare la concentrațiile maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate în resursele de apă și să aplice aceste penalități prin întocmirea unui proces-verbal de contravenție, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că natura juridică a acestui proces-verbal este de act administrativ, întrucât procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2002 și de Legea apelor nr. 107/1996 este una cu caracter special. Instanța supremă a ajuns astfel la concluzia că, în această procedură specială, calea de atac împotriva hotărârii prin care se soluționează plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a abaterilor este apelul, prin analogie cu alte proceduri speciale (cum ar fi cea prevăzută de Legea nr. 18/1991 sau de Legea nr. 10/2001), în care, deși actul atacat în justiție este unul administrativ, legea specială prevede calea de atac a apelului, dar nu la o instanță de contencios administrativ. Prin urmare, instanța supremă a stabilit, prin Decizia nr. 14 din 5 martie 2018, că împotriva hotărârii prin care se rezolvă plângerea împotriva procesului-verbal de stabilire a penalităților se poate exercita numai calea de atac a apelului, soluționată de tribunal ca instanță ierarhic superioară judecătoriei care a soluționat plângerea. ...