Decizia CCR nr. 538/2023Punctul 19

19. În ceea ce privește prevederile art. 1 alin. (5) , ale art. 16 alin. (1) și (2) , ale art. 20, 44, 53 și ale art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea reține că acestea sunt doar indicate în mod generic în cuprinsul motivării excepției, fără însă ca autorii să dezvolte o minimă critică de neconstituționalitate care să susțină pretinsa relație de contrarietate a textelor de lege criticate față de prevederile constituționale mai sus menționate. Or, simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorilor excepției de neconstituționalitate în formularea unor critici de neconstituționalitate, deoarece acest demers ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, care precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 750 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 26 martie 2019, paragraful 21). ...