Decizia CCR nr. 750/2018Punctul 21

21. În prezenta cauză, autorii excepției de neconstituționalitate mai invocă în mod generic și încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) , art. 4 alin. (2) , art. 15 alin. (2) , art. 21 alin. (1) și (2) și alin. (3) , art. 44 alin. (1) , alin. (2) teza întâi, alin. (3) , alin. (4) , alin. (6) , alin. (8) și art. 53, precum și prevederile art. 1 cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fără a arăta în ce constă contrarietatea textelor de lege criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate. Or, Curtea reține că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorilor excepției de neconstituționalitate în formularea unor critici de neconstituționalitate, deoarece acest demers ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, care precizează că „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (a se vedea, în acest sens, și deciziile nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011, sau nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). ...