Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 29

29. Se susține că dispozițiile art. III pct. 28 din lege [cu referire la art. 170] încalcă prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție. Se precizează că, astfel cum a fost formulată, critica privește și dispozițiile art. III pct. 29 din lege [cu referire la art. 174]. În motivarea criticii se arată că, în prezent, potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul fiscal, în România se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru mai multe categorii de venituri: venituri din salarii [lit. a) ]; venituri din pensii, pentru partea care depășește 4.000 lei [lit. a^1)]; venituri din activități independente [lit. b) ]; venituri din drepturi de proprietate intelectuală [lit. c) ]; venituri din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului II sau III din Codul fiscal [lit. d) ]; venituri din cedarea folosinței bunurilor [lit. e) ]; venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură [lit. f) ]; venituri din investiții [lit. g) ]; venituri din alte surse [lit. h) ]. Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate se determină conform art. 170 din Codul fiscal, prin însumarea veniturilor impozabile din categoriile de venituri de la art. 155 alin. (1) lit. b) -h) din Codul fiscal. În raport cu suma acestor venituri, conform art. 170 alin. (4) din Codul fiscal, baza de impozitare la calculul contribuției de asigurări sociale de sănătate este în prezent: 6 salarii minime brute pe țară, dacă veniturile anuale sunt cuprinse între 6-12 salarii minime; 12 salarii minime brute pe țară, dacă veniturile anuale sunt cuprinse între 12-24 salarii minime; 24 de salarii minime brute pe țară, dacă veniturile anuale sunt cel puțin egale cu 24 de salarii minime. Se observă că, potrivit modificării propuse, cuprinse în legea criticată, începând cu 1 ianuarie 2024, regulile de calcul al bazei de impozitare se vor aplica diferențiat: (i) pentru persoanele fizice care realizează venituri din sursele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) -h) din Codul fiscal se păstrează vechile reguli (plafonare la 6, 12 sau 24 de salarii minime brute pe țară). Singura diferență față de actuala reglementare este dată de creșterea salariului minim, care va mări baza de calcul; (ii) în schimb, pentru persoanele fizice care realizează venituri din activități independente - art. 155 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, cu trimitere la art. 68, art. 68^1 și art. 69 din Codul fiscal - nu se vor mai aplica plafoanele care se aplică în cazul celorlalte categorii de contribuabili. Conform noii forme a art. 170 alin. (1) din Codul fiscal, pentru veniturile din activități independente: contribuția de asigurări sociale de sănătate, de 10%, se va raporta la venitul net anual; pierderile fiscale, care ar putea diminua venitul net anual, nu vor fi luate în considerare; se recunoaște un plafon maxim de 60 de salarii minime brute pe țară, respectiv dacă se realizează venituri peste acest prag se vor plăti contribuții la nivelul bazei de impozitare reprezentate de 60 de salarii minime brute pe țară. În aceste condiții, se susține că reglementarea contribuției de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor care realizează venituri din activități independente ridică trei mari probleme de constituționalitate: (i) în primul rând, nu a fost formulat de Guvern și nu există niciun criteriu obiectiv pentru impozitarea diferită și semnificativ mai severă a celor care realizează venituri din activități independente. Practic, după 1 ianuarie 2024, criteriul de impozitare nu va mai fi mărimea venitului, ci calitatea celui care îl realizează; (ii) în al doilea rând, deși Curtea Constituțională a stabilit, în jurisprudența sa mai veche, că principiul solidarității permite aplicarea aceleiași cote de impozitare tuturor veniturilor, indiferent de mărimea lor, această ipoteză nu mai poate fi verificată, în prezent, în practică. Astfel, cota de impozitare de 10% se va aplica unei baze reale, în cazul avocaților și al celor care realizează venituri din activități independente (până la plafonul de 60 de salarii minime), și unei baze estimate, plafonate, în cazul categoriilor de venituri prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) -h) din Codul fiscal; (iii) în al treilea rând, deși persoanele care realizează venituri din activități independente vor plăti diferit și mai mult începând cu data de 1 ianuarie 2024, nu se produc niciun fel de schimbări în beneficiile pe care aceștia le au în sistemul public de asigurări sociale de sănătate. Destinatarii normei modificate rămân discriminați față de salariați (deși vor plăti mai mult decât în 2023) și cu aceleași beneficii precum contribuabilii care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) -h) din Codul fiscal (deși vor plăti mai mult decât aceștia). ...