Decizia CCR nr. 512/2023Punctul 23

23. Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în care se arată că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili condițiile de exercitare a dreptului de acces la justiție, inclusiv prin instituirea unor termene, aceasta neconstituind o restrângere a exercițiului acestui drept, ci doar o modalitate de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Mai reține și faptul că, anterior datei de 9 aprilie 2015, nu se poate da aplicabilitate generală unor hotărâri judecătorești privind drepturi salariale atât timp cât nu există temei legal pentru egalizarea indemnizațiilor de încadrare. Despre egalizarea salarială se poate vorbi doar cu începere de la data de 9 aprilie 2015, în contextul Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Sunt invocate și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 580 din 14 iulie 2020. Consacrarea legislativă doar de la un moment dat a unei modalități de egalizare salarială nu înseamnă lipsa de previzibilitate a legii și nici încălcarea egalității în drepturi. În privința criticilor aduse art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, apreciază că argumentele invocate se referă la modalitatea de aplicare a legii la o situație de fapt concretă. ...