Decizia CCR nr. 520/2023Punctul 20

20. În motivarea excepției sunt invocate normele constituționale ale art. 11 - Dreptul intern și dreptul internațional, ale art. 125 alin. (2) , potrivit cărora „(2) Propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice.“, ale art. 133 alin. (1) care consacră Consiliului Superior al Magistraturii rolul de garant al independenței justiției, ale art. 134 alin. (1) , (2) și (4) referitoare la numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor, la rolul CSM de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor și, respectiv, la îndeplinirea și a altor atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției, ale art. 147 alin. (4) , care stabilesc că, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, și ale art. 148 alin. (2) , potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări ale acesteia cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. ...