Decizia CCR nr. 521/2023Punctul 9

9. Se arată că prevederile art. 7 alin. (4) din legea criticată - care reglementează ca fiind contravenție fapta angajatorului referitoare la nerespectarea obligației acestuia, prevăzută de art. 7 alin. (2) din lege, de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 6 din aceeași lege - nu întrunesc exigențele de claritate și previzibilitate statuate în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale. Astfel, din cuprinsul prevederilor art. 7 alin. (2) teza întâi din legea criticată nu se pot identifica „măsurile necesare constatării cauzelor prevăzute la art. 6“, pe care angajatorul este obligat să le ia și în lipsa cărora fapta sa culpabilă constituie contravenție. În lipsa unei reglementări mai precise a obligației stabilite în sarcina angajatorului, constatarea pretinsei contravenții de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, prevăzute la alin. (7) al aceluiași articol, se realizează arbitrar, în lipsa unor criterii obiective, contrar dreptului la un proces echitabil și cerințelor de calitate a legii. ...