Decizia CCR nr. 521/2023Punctul 19

19. Cu privire la motivul de neconstituționalitate privind încălcarea calității legii și a dreptului la un proces echitabil se arată că textele criticate permit identificarea cazurilor de neîndeplinire a obligației, cazuri expres reglementate, și anume: „măsurile necesare constatării“ acestor situații în vederea dispunerii „încetării contractului individual de muncă, raportului de serviciu sau încetarea ocupării funcției“ deținute în baza unui „act administrativ de numire“. Or, toate aceste măsuri necesare în vederea încetării unui raport de muncă sunt detaliate în legislația specială, raportat la domeniile de activitate amintite, regula în materie fiind stabilită de dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. A reitera în actul normativ criticat toate aceste măsuri detaliate în legi speciale ar duce la încălcarea atât a principiului general al dreptului conform căruia „nimeni nu poate invoca necunoașterea legii“, cât și a dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind unicitatea reglementării în materie și evitarea paralelismelor. Într-adevăr, rigorile legiferării își găsesc expresia în normele de tehnică legislativă, ce trebuie respectate de legiuitorul român la elaborarea oricărui act normativ. Se arată că, în speța dedusă judecății, norma de identificare este clară și precisă, orice dubiu de interpretare fiind acoperit de legislația specială în materie. Existența unor eventuale probleme de interpretare și aplicare a legii este inerentă oricărui sistem de drept, deoarece, în mod inevitabil, normele juridice au un anumit grad de generalitate. În consecință, Parlamentul, în calitate de unică putere legiuitoare, a adoptat actul normativ în mod legitim și asumat, conform Constituției, principiul legalității stând la baza oricăror acte adoptate de acest organ reprezentativ. ...