Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 38

38. Cu privire la dispozițiile art. XVII alin. (3) și (4) din legea criticată, se susține că măsurile propuse prin textele acestora sunt nemotivate, lipsite de claritate și, implicit, neconstituționale din perspectiva necesității reorganizării menționate, ca efect al măsurilor propuse la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, cu atât mai mult cu cât din alin. (4) al art. XVII din lege rezultă că urmează ca unele persoane să fie eliberate din funcțiile de conducere pe care le ocupă în prezent. În context, se menționează că instanța de control constituțional a stabilit că „unul dintre principiile care stau la baza dreptului la muncă este stabilitatea raporturilor juridice care iau naștere odată cu încheierea contractului individual de muncă, acest principiu decurgând din obligația statului de a crea cadrul legislativ menit să asigure salariaților siguranța și garanția păstrării locului de muncă“ (Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009). Se apreciază că acest considerent de principiu își găsește aplicabilitatea, mutatis mutandis, cu atât mai mult în raport cu funcționarii publici, din moment ce unul dintre scopurile reglementării statutului acestora este asigurarea unui serviciu public stabil. Încălcarea acestui principiu constituțional ce derivă din dreptul la muncă are drept rezultat înfrângerea principiului constituțional al statului de drept prevăzut de art. 1 alin. (3) și a principiului supremației Constituției prevăzut de art. 1 alin. (5) , astfel cum a reținut Curtea Constituțională în Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010. ...