Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 55

55. Se susține că soluția legislativă preconizată la art. XXXVI și XXXVII din lege, care impune obligația membrilor executivi și neexecutivi din consiliile de administrație, a căror remunerație aflată în plată depășește nivelul stabilit prin legea criticată, de a încheia acte adiționale la contractele de mandat pentru reducerea remunerațiilor, este de natură să aducă atingere libertății contractuale și, implicit, principiului securității raporturilor juridice prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție. Se observă că la alin. (3) și (5) ale art. XXXVII din lege este utilizată sintagma „conducătorii operatorilor economici“, însă aceasta nu are consacrare legală, motiv pentru care nu sunt respectate normele de tehnică legislativă. Se susține că alin. (7) al art. XXXVII din lege este lipsit de predictibilitate, având în vedere că acesta poate avea ca efect desființarea unor structuri organizatorice existente. De asemenea, se apreciază că este necesar să se clarifice ce se întâmplă cu personalul încadrat în eventualele structuri organizatorice care vor fi desființate. Se reține, în acest sens, că raporturile de muncă ale personalului contractual încadrat în structurile organizatorice anterior menționate sunt guvernate de Codul muncii - Legea nr. 53/2003 -, reglementarea de drept comun în această materie. Astfel, regimul juridic aplicabil nașterii, modificării ori stingerii raporturilor de muncă trebuie să respecte legea menționată, orice modificare cu privire la aceste aspecte fiind necesar să se încadreze în condițiile expres și limitativ prevăzute de Codul muncii. Se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.039 din 9 iulie 2009, potrivit căreia „unul dintre principiile care stau la baza dreptului la muncă este stabilitatea raporturilor juridice care iau naștere odată cu încheierea contractului individual de muncă, acest principiu decurgând din obligația statului de a crea cadrul legislativ menit să asigure salariaților siguranța și garanția păstrării locului de muncă. Mai mult, Constituția prevede expres dreptul persoanei de a-și alege în mod liber locul de muncă, ceea ce implică obligația corelativă a statului de a reglementa condiții obiective și nediscriminatorii, de natură a garanta accesul la un loc de muncă“. Prin urmare, se susține că sunt afectate structura organizatorică a operatorilor economici și stabilitatea raporturilor juridice de muncă prin intermediul angajării răspunderii Guvernului, procedură rapidă și lipsită de dezbateri. ...