Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 53

53. În ceea ce privește măsurile propuse prin art. XXXIII și următoarele din lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, se susține că neconstituționalitatea modificărilor derivă din faptul că, așa cum Curtea Constituțională a stabilit în precedent, modificările frecvente ale legislației privind guvernanța corporativă sunt de natură să afecteze principiul securității raporturilor juridice. Cu privire la art. XXXIII din lege, în privința măsurilor referitoare la „disciplina“ societăților cu capital integral sau majoritar de stat ori al unităților administrativ-teritoriale, în realitate măsuri de organizare internă a acestor operatori economici, precum și de guvernanță corporativă, se observă că, de fapt, se derogă de la Legea nr. 31/1990 care stabilește că remunerațiile membrilor organelor executive sunt stabilite de adunarea generală a acționarilor. Or, se reține că la toate societățile cu capital integral sau majoritar de stat există reprezentanți ai statului în adunarea generală a acționarilor, care primesc mandat de la instituția publică implicată cu privire la modul de a vota în adunarea generală a acționarilor, și nu se poate distinge necesitatea derogării de la dreptul comun. Se reține că societățile naționale și companiile naționale au caracter strategic, iar realizarea unor proiecte de interes strategic pentru securitatea națională (de exemplu, energetică) nu va fi posibilă prin plafonarea, nemotivată în vreun fel în expunerea de motive a legii, în procedura angajării răspunderii Guvernului, a remunerațiilor membrilor organelor executive sub nivelul general acceptat în industrie. În privința societăților cu capital integral sau majoritar al unităților administrativ-teritoriale, precum și a regiilor autonome, se susține că intervențiile preconizate creează premisele încălcării principiului autonomiei locale, reglementat în art. 120 din Constituție, și dreptului de proprietate privată al unităților administrativ-teritoriale. Se apreciază că, în ceea ce privește dispozițiile art. XXXIII din lege, era necesar să se prevadă cum va fi stabilită și acordată componenta variabilă a indemnizației în situația în care condițiile enumerate la pct. 2 al acestui articol, cu referire la art. 8 alin. (4) paragraful 3) lit. a) -f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011, sunt îndeplinite doar în anumite perioade ale lunii. În plus, se precizează că și condițiile sunt neclare. Astfel, se observă că nu este clară perioada în care operatorul economic nu trebuie să înregistreze datorii restante față de bugetul general consolidat, față de creditori și furnizori. De asemenea, se susține că art. 8 alin. (4) paragraful 3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011, la care face referire art. XXXIII pct. 2 din lege, prezintă un caracter echivoc având în vedere formularea „nu are înregistrate pierderi contabile anterioare“. Totodată, se apreciază că este necesară stabilirea clară a termenului „anterioare“ condițiilor avute în vedere pentru acordarea componentei fixe majorate. ...