Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 143

143. Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXX și următoarele din lege, în ceea ce privește măsurile propuse pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011, precizează că schimbările succesive ale ordonanței de urgență menționate nu au avut în vedere modificarea numărului maxim de administratori de la întreprinderile publice (regii autonome și societăți). Din evidența raportărilor, rezultă că marea majoritate a întreprinderilor publice de nivel central (ÎPC) și local (ÎPL) au consiliile de administrație/supraveghere compuse din maximum 7 membri. Astfel, în scopul eficientizării structurilor de conducere ale întreprinderilor publice, propunerea legislativă analizată a avut drept scop reducerea limitei prevăzute pentru numărul maxim de membri din consiliile de administrație/supraveghere. Consideră că măsura are efecte pozitive din punct de vedere financiar și are în vedere eficientizarea actului de conducere, precum și reducerea risipei financiare. În ceea ce privește nivelul remunerației fixe a membrilor consiliului de administrație sau de supraveghere, precizează că prezenta propunere legislativă a avut drept scop stabilirea aceluiași nivel atât în cazul regiilor autonome, cât și în cazul societăților, respectiv maximum 3 salarii medii pe ramură pentru membrii neexecutivi și maximum 6 salarii medii pe ramură pentru membrii executivi. În ceea ce privește nivelul remunerației variabile a membrilor consiliului de administrație/supraveghere, aceasta a fost limitată la maximum 6 salarii medii pe ramură pentru membrii executivi și eliminată pentru membrii neexecutivi. Totodată, acordarea remunerației (fixă și variabilă) a fost condiționată de realizarea unor indicatori economico-financiari, având drept scop îmbunătățirea performanțelor economico-financiare ale ÎPL. În privința observațiilor referitoare la dispozițiile art. XXXIII din lege, în acord cu care autorii sesizării consideră că plafonarea remunerațiilor membrilor organelor executive ale operatorilor economici sunt „nemotivate în vreun fel în expunerea de motive“ și la art. XXXIV, în acord cu care autorii sesizării consideră că "se impune justificarea depășirii numărului de maxim 5 persoane", opinează că expunerea de motive, ca instrument de prezentare și motivare a actului normativ propus, este elaborată cu respectarea exigențelor impuse de dispozițiile Legii nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și conferă destinatarului și, în egală măsură, altor persoane interesate, sinteza informațiilor relevante pentru reglementarea normativă propusă. Pe de altă parte, fiind în discuție chiar oportunitatea măsurilor adoptate prin actul normativ, aceasta nu poate constitui motiv de neconstituționalitate, așa cum pretind autorii sesizării. Apreciază că modificările aduse modalității de stabilire a remunerațiilor membrilor executivi ai consiliului de administrație nu derogă de la dreptul comun. Astfel, prin modificările propuse nu se limitează dreptul adunării generale a acționarilor de a stabili remunerațiile consiliului de administrație, respectiv dreptul consiliului de administrație de a stabili remunerațiile directorilor. În prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011, cu modificările și completările ulterioare, se regăsesc deja stabilite limite maxime ale remunerațiilor administratorilor și directorilor, astfel că, prin act normativ analizat, se propun criterii minime de acordare a remunerațiilor pentru îmbunătățirea performanțelor economico-financiare ale operatorilor economici. De altfel, precizează că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 prevede acordarea componentei variabile în funcție de îndeplinirea unor indicatori financiari, nefinanciari și de guvernanță corporativă. În ceea ce privește teza potrivit căreia prin legea criticată se „creează premisele încălcării principiului autonomiei locale“, precizează că există acte normative (la nivel de lege) aplicabile unităților administrativ-teritoriale (cu titlu de exemplu, dar fără a se limita la aceasta, Legea nr. 187/2023 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011), acte cu un obiect de reglementare similar. În ceea ce privește afectarea principiului securității raporturilor juridice, menționează că la art. LXXVII din lege este prevăzut faptul că numărul membrilor consiliului rămâne supus legislației în vigoare aplicabile la data constituirii consiliului, reducerea numărului aplicându-se la data expirării mandatului consiliului în funcție. ...