Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 85

85. Apreciază că nu sunt întemeiate obiecțiile referitoare la dispozițiile art. XXXIII din lege, în raport cu care autorii sesizării consideră că plafonarea remunerațiilor membrilor organelor executive ale operatorilor economici nu este motivată în niciun fel în expunerea de motive, precum și la dispozițiile art. XXXIV din lege, față de care autorii sesizării consideră că se impune justificarea depășirii numărului de maximum 5 persoane. Astfel, conform dispozițiilor art. 30 alin. (2) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, expunerea de motive constituie instrumentul de prezentare și motivare a noilor reglementări propuse, care include conținutul evaluării impactului actelor normative, iar în cazul unui act normativ amplu, precum cel contestat, expunerea de motive în mod obiectiv nu poate viza toate măsurile legislative reglementate. Din examinarea expunerii de motive depuse de Guvern, aflată pe pagina de internet a Camerei Deputaților (PL-x 546/2023), reiese că în secțiunea dedicată motivelor emiterii proiectului de act normativ, la rubrica „Măsuri de disciplină economico-financiară“, sunt prezentate informații privind remunerațiile membrilor executivi/neexecutivi ai consiliului de administrație/supraveghere de la întreprinderile publice, iar în secțiunea dedicată schimbărilor legislative preconizate, la pct. 4-7, sunt prezentate informații privind noile măsuri preconizate. Apreciază că, în cazul angajării răspunderii asupra unui proiect de lege, decizia cu privire la măsurile propuse este a Guvernului. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, potrivit căreia „Pe de altă parte, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora este unica autoritate legiuitoare a țării, Parlamentul poate adopta orice soluție pe care o consideră oportună și necesară.“ Face referire și la Decizia nr. 52 din 1 februarie 2018, în care Curtea Constituțională a reținut că „Un ipotetic control cu privire la aceasta (oportunitate n.a.) excedează în totalitate sferei de competență a Curții Constituționale, având în vedere că adoptarea măsurii în cauză ține de marja de apreciere exclusivă a Parlamentului, a cărui opțiune în privința caracterului oportun al măsurii nu poate fi cenzurată.“ ...