Decizia CCR nr. 488/2023Punctul 21

21. Pe fond, cel puțin în lipsa normelor de aplicare detaliate și în contextul în care dezbaterile din comisia de specialitate a Senatului lasă deschisă calea unei modificări suplimentare a soluției adoptate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și apoi restructurate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019, impozitarea prin intermediul taxei pe activele financiare nu este certă. Astfel, la data de 16 aprilie 2019, Comisia de buget-finanțe a Senatului a întocmit un aviz favorabil proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2019 și a transmis însă un amendament care prevede ca noul indice stabilit de Ministerul Finanțelor Publice să se aplice și creditelor în derulare. Potrivit acestui amendament, noul indice în baza căruia se calculează ratele din contractele de credit se va aplica și contractelor în derulare. În acest context, se poate discuta dacă legiuitorul delegat nu și-a arogat atribuții excesive, în sensul reglementării detaliate, prin ordonanță de urgență, a întregului cadru al creditării la nivel național. Astfel, trebuie observat, în special cu trimitere la noua formă a art. 86-88 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, că se reglementează de fapt în ansamblu, deoarece băncilor le sunt stabilite de către Guvern ținte care privesc, pe de o parte, nivelul creditării, iar, pe de altă parte, nivelul dobânzilor (practic, în varianta ideală, ar urma ca băncile să acorde mai multe credite și să reducă semnificativ dobânzile pentru a reuși să plătească o taxă pe activele financiare cât mai mică). Or, asemenea măsuri de reglementare la nivel macroeconomic nu sunt potrivite a fi efectuate prin ordonanță de urgență, putând afecta în mod semnificativ drepturile fundamentale (și cu precădere dreptul la proprietate). ...